vineri, 29 martie 2013

22/22



Pentru atâtea momente, pentru atâtea zâmbete, grimase, crize de ras, stări ale vremii, stări sufletești, culori, culori de par, țigări, suc de grapefruit și  înghețata,  bere, multa bere, naveta, mâncare de mama, grătare, nickname-uri; pentru pasiuni, obsesii, vise; pentru ca ești tu, pentru ca pot sa  fiu eu. Pentru ca ai fost, ești,  și stiu ca vei fii. Pentru ca te iubesc.

Si pentru ca azi e ziua ta.
La multi ani, Shawty!

marți, 26 februarie 2013

Oh crap...

"Let me be empty/And weightless and maybe/I'll find some peace tonight."

Cred ca ma faci sa fiu omul extremelor. Sa trec prin toate stările posibile, bune și rele, de la o secunda la alta. Sau poate nu ma faci tu. Ma fac eu. Dar asta nu înseamna ca n-ai nicio contribuție. Dar nici ca e vina ta. Nu, e vina mea ca-s NaHCO3 si ghinionul meu ca tu esti C2H4O. Ca tot vorbim in termeni chimico-fizico-tehnico-bullshit,  ma descompun si ma recompun ca o opera deconstructivista,  in fiecare zi altfel. Ca un cub rubik, amestecat si ametit, la care trebuie sa lucrezi ceva ca sa-l rezolvi. In sfarsit...cu toate astea, cred ca...cred ca da. Si totusi....Da. Sau poate...mda...Cel putin, la finalul zilei, realizez ca asta e singurul lucru pe care-l stiu si asupra caruia nu ma pot contrazice. Cel putin pana in urmatoarea zi.

E greu sa (s)pun asta pana si pe hartie. Crap.

sâmbătă, 26 mai 2012

Toate lucrurile pe care nu si le-au spus

<< Si doare, fizic. O dor mainile incolacite pe vanatai, de-o parte si de alta a corpului scaldat in speranta ca nu e inert si ca simte. Ca te simte>>

 I-ar placea sa iti spuna toate lucrurile pe care nu vi le-ati spus. Sa-ti spuna tie ceea ce stie ca i-ai fi spus ei dar n-ai avut curaj sa o faci.( Nici ea n-are curaj. E lasa, cu tine. Si-si reprima porniri si sentimente, desi e constienta ca nu ii e tipic.) Cumva, tu o faci sa fie ceea ce nu  vrea sa fie. Dar nu o faci sa nu fie ceea ce ar vrea sa nu fie. Intelegi? Nu intelegi. Pentru ca tu nu vrei sa-ti deschzi sufletul, pentru ca stii ca daca ai  face-o, ar fii bine, iar tu nu stii cum e sa fie bine. Si te sperie asta. Stii ce i-ar mai placea?I-ar placea sa regaseasca aceeasi sinceritate si entuziasm care o faceau sa simta ca e EA si nu ea. Dar cumva, astea au disparut cand a inceput sa fie EA.Intelegi?Nici ea nu intelege. Si atunci?Ce ramane?Ce retineri?De ce tace?De ce taci?Ea stie. Stie ca daca ar actiona intr-un sens, nu te-ai impotivi, n-ai reactiona,te-ai resemna, iar ei ii e teama sa vada asta. Pentru ca inca nu e convinsa ca poate(vrea)sa te piarda. Dar tu stii? Iti spun eu acum. De azi, ea se gandeste la ea. Ea o sa faca in asa fel incat sa ii fie ei bine. Ea o sa fie EA. Ea o sa fie eu. Si o sa fie bine.

marți, 13 decembrie 2011

Long way to happy

Nu te condamna. O face, uneori, fata de ea însăși, ca s-a grabit sa se urce in aurobuzul care ajungea cu 5 minute mai devreme, doar pentru ca avea în sfarsit ocazia sa porneasca in excursia pe care si-o dorea si o plănuise, in sinea ei, de atat de mult timp. Dar nu mai e convinsa ca destinatia e aia care trebuie. S-a pierdut printre umbre de copaci și frunze de toamna care acopera pamantul, facand din tot un peisaj care nu mai corespunde cu cel pe care si-l proiectase in minte. Daca e frustrant?Poate. Daca e dezamagita?Trebuie?Heh...Asta se intampla cand pornesti in calatorie spre centrul Pamantului si ajungi de fapt in China.~~~Si frunzele cad, si apoi vine primavara...~~~

marți, 1 noiembrie 2011

Twinkle, twinkle, little star

Hei! Da, te vede. Nu, tu ai fost mereu altfel. Ai privit in sus. Da, stiu, aura. Nu, nu ea o ecplisa si iti taia privirea. Nu e atat de speciala. E doar o stea proiectata pe un cer de vara, printre atatea. Doar ca focul jucaus printre frunze o facea sa palpaie si sa para mai luminoasa. Da, pentru tine. Si era acolo mereu, de oriunde o priveai. Era “a ta”. Nu stiai? Tu ai numit-o asa. Copil neatent, ea stia chiar dinainte sa o vezi.

marți, 20 septembrie 2011

miercuri, 14 septembrie 2011

Azi.

Ma chinui de o bucata buna de vreme sa scriu. Mi-e teama ca mi-ai blocat orice gand dintr-ala fulger pe care sa il astern asa, in stare bruta. Jeez, si cand in sfarsit se intampla asta, pare totul atat de penibil si nefondat si nu fac decat sa sterg, pana imi intepeneste degetul pe “Delete”, in speranta ca, o data cu cele cateva randuri, se sterg si vise, frustrari, dorinte. De parca o pagina alba rezolva tot. Nu ma mai lasi sa gandesc. Nu ma mai lasi sa sper. Dar ma lasi, fara voia ta, sa (te)simt.Si ma lasi sa imi fac griji- asta e mai degraba ca o stare, deci nici nu trebuie sa ma gandesc prea mult. Si, azi, simt ca...vreau sa cred si eu, macar o data, in destin si ca ce (nu) se intampla acum e mana sortii, ca asa trebuie. Ca, uneori, nu totul depinde de mine.Ca nu depinzi de mine.Ca nu depind de tine.Ca nu inseamna nimic si ca nu imi pasa.

Ca vreau sa nu iti mai vad perfect imperfectiunile si sa te urasc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce nu vrei sa fii. Ca vreau sa nu mi te mai proiectezi pe retina si sa nu te mai vad chiar si cu ochii inchisi. Ca vreau sa iti uit mirosul. Si rasul. Si nevoia de tine. Azi, simt ca M-AM HOTARAT si eu sa nu mai simt.
********************************************************** Si crezi ca nu mai stii cum ma cheama/ Si crezi ca nu mai stii cine sunt/ Si crezi ca dragostea se destrama / Am fost atata timp fara tine / Dar vreme trece oricum fara noi/ Culorile se duc de la sine / Se-ntampla doar o singura data /Si cauti toata viata apoi Daar nu mai gasesti niciodata/ Ne umplem apoi de durere/ Ne-nchidem in suflet de tot / Dar tot mai visam in tacere/ Dac-a fost sa fie asa/ Nu e vina ta Si te-as intreba/ E dimineata?